Drenajul limfatic se practica din vremuri străvechi, fiind menţionat ca o metodă de tratament, înca de pe vremea lui Hipocrat, în anul 400 d.H, însă adevaratele preocupări pentru această metodă au apărut peste cateva secole.

Limfa este un lichid transparent, care circulă prin vase şi ganglioni limfatici, hrănind celulele şi ţesuturile. Sistemul limfatic este la fel de important ca şi sistemul circulator. Vasele limfatice sunt constituite într-o „plasă” care acoperă fiecare părticică a corpului nostru. Acestea transportă substanţele nutritive şi colectează celulele moarte, rezidurile, bacteriile, virusurile, substanţele anorganice, apa şi grăsimile. Toate vasele ajung la ganglionii limfatici, aglomerări celulare de formă rotunjită, care pot fi mici (cât un vârf de ac) sau mari (cât o măslină).

În corpul nostru există între 400-700 de ganglioni, care filtrează şi purifică limfa, aceştia fiind localizaţi preponderent în abdomen şi la nivelul gâtului. De exemplu, atunci când ni se inflamează amigdalele, ganglionii de la nivelul gâtului işi măresc şi ei volumul pentru a lupta împotriva bacteriilor.

Factori care afectează circulaţia limfei

Stresul prelungit, sedentarismul, poziţia incorectă sau statul prea mult pe scaun, depunerile adipoase sau celulitice, intervenţiile chirurgicale, tulburările de circulaţie periferică, afecţiunile cardiace, pulmonare, renale şi endocrine sunt numai câţiva dintre factorii care tulbură buna circulatiei a limfei în corpul nostru.

În momentul în care circulaţia limfatică este îngreunată, efectele sunt resimţite direct la nivelul pielii. Ţesuturile reţin apa în exces, iar primul loc in care se ramarcă această disfuncţionalitate este la nivelul picioarelor care se umflă, celulele adipoase îşi măresc volumul, ceea ce duce la formarea localizată a celulitei, iar pielea îşi pierde din fermitate.

Această situaţie poate fi remediată cu ajutorul drenajului limfatic, prin masaj, care are menirea de a echilibra circulaţia şi de a normaliza procesele care au loc în organism. Este vorba de un complex de tehnici manuale, utilizate pentru facilitarea eliminării lichidelor în exces, pe care limfa le aduna şi purifică, odată cu traversarea ganglionilor, înainte de a intra in circuitul sanguin.

În secolul al XVII-lea, în scoala europeană, francezul Jean Pecquet şi danezul Thomas Bartholin au aprofundat studiile ştiinţifice asupra sistemului limfatic, a raportului între sistemul limfatic şi cel sangvin şi al rolului limfei în organism. Danezul Emil Vodder, expert fizioterapeut, a avut însă cea mai importantă contribuţie, punând la punct metoda eficace –drenajul limfatic manual.

În zilele noastre, în Europa de Vest, drenajul limfatic este o metodă impusă nu numai în câmpul estetic, dar şi in tratamentul unor afecţiuni: reumatismale, circulatorii, traumatologice, ulcer varicos, escare, răni după intervenţii chirurgicale, arsuri, sinuzite, amigdalită, faringită etc.

Drenajul limfatic are mai multe efecte:

1. Anti-edematos. Edemele sunt provocate de stagnarea sângelui în vene sau de prezenţa unei cantităti mari de clorură de sodiu şi apă în sânge; de obicei, edemele sunt localizate la nivelul picioarelor ţi al mâinilor.
2. Cicatrizant. Drenajul limfatic măreste numărul de celule constructoare şi elimină substanţele iritante; cu cât este mai crescută cantitatea de limfă din jurul unei răni, cu atât vasele limfatice afectate sunt stimulate să se vindece.
3. Imunizant. Drenajul limfatic stimulează fabricarea de anticorpi; este, de asemenea, regenerant (util în cazul unei pieli uscate, descuamate).
4. Relaxant(la nivelul musculaturii şi nu numai); stimulant la nivelul microcirculaţiei.
5. Detoxifiant. Drenajul limfatic reduce retenţia de apă şi elimina celulita edematoasă.

Drenajul limfatic are şi contraindicaţii, motiv pentru care este important să se consulte un medic înainte de a se apela la această procedură:

• – astm bronsic infecţios
• eczemă;
• tuberculoză;
• probleme cardiace majore, tromboză si flebita;
• tumori maligne.

Cine practică drenajul limfatic trebuie să cunoască anatomia şi fiziologia sistemului limfatic, să respecte cu rigurozitate zonele în care se poate interveni; sa fie relaxat şi răbdator şi să se adapteze la problemele de personalitate ale pacientului pentru a putea transmite energia pozitivă.

În drenaj, mişcările sunt lente, delicate şi armonioase. Specialistul trebuie să respecte ritmul cardiac, masajul începand totdeauna cu gâtul, unde este punctul de întalnire al sistemului sanguin şi al limfei. Se recomandă serii de minimum 10 şedinţe (de două ori pe săptămână).

La Centrul de Terapie Naturala “Alexandra” din Breaza drenajul veno-limfatic se realizează acum şi cu ajutorul unui aparat de tip angiomat.

Angiomatul, cu ajutorul manşonului peneumatic, execută presiuni locale intermitente, cu effect favorabil asupra circulaţiei de întoarcere venoasă şi limfatică. Stimularea evacuării limfatice este susţinută şi de creşterea tonusului vagal, datorată manevrelor blânde, liniştitoare.